Incă două studii majore demontează mitul că rețelele sociale distrug sănătatea mintală

Cine ar fi crezut?

Ideea că „rețelele sociale distrug sănătatea mintală a copiilor și adolescenților” a fost împinsă în spațiul public ca un adevăr aproape de la sine înțeles de ani buni deja. Principalul vinovat aici e deja villain-ul de serviciu Jonathan Haidt dar și alții din jurul lui care au construit o narațiune simplă, alarmistă, bazată pe studii adesea contradictorii, corelații fragile și multă panică morală.

Problema e că datele reale au fost mereu mai nuanțate, iar politicile publice construite pe această panică riscă să facă mai mult rău decât bine.

Doar ca să recapitulăm, pe scurt. O meta-analiză din 2024 care a sintetizat 46 de studii asupra utilizării social media și sănătății mintale la tineri nu a găsit dovezi consistente că social media este corelată cu probleme serioase de anxietate sau depresie. Autorii au concluzionat că datele existente nu susțin afirmațiile despre efecte negative clare și că multe studii au limitări metodologice semnificative.

Există și cercetări longitudinale (urmărind aceiași tineri în timp) care arată rezultate similare: nu există o asociere clară între frecvența activităților pe social media (postări, like-uri, comentarii) și apariția simptomelor de anxietate sau depresie în anii următori. Acest tip de studiu e mult mai relevant pentru cauzalitate decât capturile de moment.

Și acum, să ne întoarcem în prezent.

Două studii mari apărute recent (unul din Australia, altul din Marea Britanie) lovesc din nou în povestea creată de Haidt, care dintr-un motiv care îmi scapă continuă să fie invitat la toate podcasturile din lume și să fie luat în serios chiar de politicieni importanți.

Studiul australian, publicat în JAMA Pediatrics, a urmărit peste 100.000 de adolescenți timp de trei ani și arată ceva ce ar trebui să pună pe gânduri orice politician: relația dintre folosirea rețelelor sociale și starea lor de bine nu e liniară.

Adolescenții care folosesc moderat social media au cele mai bune rezultate. Cei care folosesc excesiv au rezultate mai slabe. Dar, surpriză: și cei care nu folosesc deloc rețelele sociale au, în medie, o stare mai proastă.

Mai mult, efectele diferă în funcție de vârstă și sex. Pentru băieții din adolescența târzie, lipsa totală a rețelelor sociale e asociată cu rezultate mai proaste decât utilizarea excesivă. În clasele 10–12, băieții care nu foloseau deloc social media aveau de trei ori mai multe șanse de a raporta un nivel scăzut de bunăstare față de utilizatorii moderați. Asta nu înseamnă că rețelele sociale fac bine de sine stătătoare, dar sugerează clar că ideea de rău inerent este, pur și simplu, greșită.

În paralel, un studiu realizat de Universitatea din Manchester, publicat în Journal of Public Health, a urmărit 25.000 de copii între 11 și 14 ani timp de trei ani școlari. Concluzia este și mai directă: timpul petrecut pe social media sau în jocuri video nu cauzează probleme de sănătate mintală. Deloc. Creșterea utilizării rețelelor sociale nu a avut niciun impact negativ asupra simptomelor de anxietate sau depresie în anul următor. Zero. Nici măcar un „efect mic”.

Ambele echipe de cercetare subliniază același lucru pe care oamenii panicați de pericolele social media îl ignoră constant: direcția cauzalității e probabil inversă. Tinerii care se simt deja prost, care sunt izolați sau nu au parte de sprijinul necesar, ajung să folosească tehnologia diferit; nu tehnologia îi aduce acolo. Social media are funcții sociale reale: e locul unde adolescenții își trăiesc viața socială. A-i scoate complet din aceste spații nu îi întoarce într-o lume pre-digitală idilică, ci îi taie de la propriul lor grup social.

În mod ironic, Australia, țara din care vine unul dintre aceste studii, a ales să impună o interdicție generală pentru copiii sub 16 ani, bazată exact pe premisa infirmată de propriile date. Politica riscă să ia adolescenți care ar fi fost utilizatori moderați și să-i împingă forțat în categoria „fără utilizare”, asociată cu o stare de bine mai scăzută.

Și oamenii afectați direct de latura întunecată a rețelelor sociale înțeleg nuanțele. Într-un interviu acordat The Guardian, Ian Russell, tatăl unei adolescente de 14 ani care s-a sinucis „pentru că suferea de depresie și de efectele negative ale conținutului online”, spune că nu e de acord cu interzicerea accesului la rețele sociale pentru minori:

„Există riscul să ne grăbim prea tare și să căutăm soluții rapide,” spune el. „Dacă ar fi existat soluții simple și imediate, sincer, le-am fi găsit deja.”

Argumentele principale formulate de Russell și de alți opozanți ai unei interdicții sunt bine cunoscute de cei care urmăresc această dezbatere: copiii vor căuta alternative mai periculoase; vor găsi modalități de a ocoli limitele de vârstă; vor avea un șoc în momentul în care împlinesc 16 ani și sunt aruncați brusc în lumea „cu risc ridicat” a rețelelor sociale; iar anumite grupuri — precum copiii LGBTQ+ sau neurodivergenți — vor fi private de surse online valoroase de sprijin și conexiune.

Russell e în favoarea reglementării, dar spune că aceasta trebuie să fie rezonabilă și proporțională. El folosește o altă analogie din lumea offline: mașinile și traficul rutier. „Vor exista victime în accidente. Este trist și tragic când se întâmplă, și acceptăm asta. Nu spunem: copiii sub 16 ani nu ar trebui să meargă cu mașina ca să îi protejăm. Spunem că cei sub 12 ani trebuie să stea întotdeauna într-un scaun special. Spunem că toată lumea din mașină, indiferent de vârstă, trebuie să poarte centura de siguranță. Industria este obligată să respecte măsuri de siguranță… Nu interzicem în bloc deplasarea pe drumuri pentru cei de 16 ani.”

Logica e simplă și, tocmai de aceea, ignorată sistematic în dezbaterea publică: nu interzici complet un lucru care face parte din viața de zi cu zi doar pentru că există riscul să facă și rău. Îl reglementezi inteligent, reduci riscurile, îi protejezi pe cei vulnerabili și îi responsabilizezi pe cei care dețin puterea; în cazul de față, platformele.

Atât studiul australian, cât și cel britanic spun același lucru, în limbaj academic: problema nu e existența rețelelor sociale, ci contextul, tipul de utilizare și sprijinul din jurul copiilor.

De altfel, cercetătorii australieni spun explicit că social media are și costuri, și beneficii. Utilizarea excesivă e asociată cu starea mintală mai rea, dar abstinența totală poate însemna conexiuni pierdute. Asta ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru orice politician care crede că „mai puțin” sau „deloc” e automat mai bine.