De ce e George Simion așa activ pe X?

Twitter/X a devenit casa perfectă pentru extremiștii români.

Începutul campaniei electorale l-a prins pe George Simion mai discret ca niciodată. Liderul AUR, unul dintre cei mai hiperactivi politicieni pe care i-am avut vreodată, o prezență constantă în spațiul public, pare că a tras brusc frâna de mână. Nici urmă de mitinguri zgomotoase, live-uri maraton pe rețelele sociale sau gesturi care să atragă atenția – toate ingredientele care îl definesc, de obicei.

În prima săptămână de campanie dar chiar și în perioada de precampanie, Simion a fost mai degrabă invizibil. Doar câteva postări fără vlagă pe Facebook și TikTok, una dintre ele arătându-l acasă, bolnav, cu o perfuzie în mână. Nu e chiar ceva ce motivează alegătorii, dar era chiar ziua în care trebuia să fie prezent la o dezbatere la TVR, așa că voia probabil să-și scuze absența.

Pe contul oficial de Facebook al AUR, din 4 aprilie nu a mai apărut nicio postare legată de candidatul lor la prezidențiale.

O prezență timidă pe Zoom la Realitatea Plus, un interviu la DC News care nici măcar nu a fost distribuit pe paginile oficiale – și cam atât. Strategia pare, totuși, să fie evidentă: Simion conduce detașat în sondaje și știe că orice apariție publică riscantă i-ar putea știrbi avansul. Are, practic, doar de pierdut și nimic de câștigat.

Dan Tăpălagă se întreba ieri cine l-a scos din priză pe George Simion. Ei, l-a băgat cineva destul rapid înapoi pentru că tot ieri a făcut o „conferință de presă” maraton de peste cinci ore transmisă la el pe Facebook.

Însă Simion n-a fost scos din priză de peste tot. Chiar în timp ce vorbea aseară, contul lui de Twitter/X era activ. În engleză. „Freedom of speech is an essential right in a democracy. When a government censors “uncomfortable” voices, deletes social media accounts or shuts down TV stations because they have different views, it’s dictatorship”, ne spunea el. Mă rog, cine se ocupă de contul lui.

Nu e o excepție. Dacă pe celelalte rețele sociale și la TV a fost mult mai potolit decât alte dăți, Simion a postat constant pe Twitter.

De pe 9 martie, când a fost oficial respinsă candidatura lui Călin Georgescu până pe 11 aprilie, Simion a postat pe Twitter de 160 de ori. Asta înseamnă o medie de aproape cinci postări pe zi. Adică aproape dublu față de cât a postat pe Facebook în aceeași perioadă și la distanță mare față de Instagram și TikTok.

Sigur, e de menționat aici că aproape jumătate dintre aceste postări sunt retweeturi (repostări/share-uri) de la alte conturi, ceea ce evident îți consumă mult mai puțin timp. Însă chiar și așa, aceste cifre ne arată că Simion e foarte interesat să fie activ pe această platformă și că petrece destul de mult timp acolo.

Poate să pară ciudat. Twitter e cea mai puțin folosită rețea socială de către români și e la o distanță mare față de celelalte. Dacă Facebook și TikTok au cam nouă milioane de utilizatori, Twitter e pe ultimul loc cu 1,5 milioane de utilizatori în România, conform unui raport DataReportal pe 2024. Și nu e vorba de utilizatori activi, ci de conturi create pe platformă.

La nivel cultural, Twitter/X e aproape inexistent în România și nu se poate compara cu relevanța culturală pe care o are în SUA și chiar în Occident în general, unde rămâne piața publică în care oamenii dezbat cele mai importante subiecte. La noi, Facebook rămâne în continuare rege în acest domeniu.

Așadar, de ce ți-ai dedica timp ca să fii activ acolo ca politician candidat la alegerile prezidențiale? Ca să înțelegem asta, ne reîntoarcem la teza mai de sus. Simion e deja pe primul loc în toate sondajele și are practic asigurat drumul spre turul doi. Așadar cu cât e mai discret pe canalele clasice în perioada asta, cu atât mai bine. Cu cât ai mai mult mingea, cu atât ai mai mari șanse să faci o greșeală, cum după cum zicea Jose Mourinho.

Cu asta în minte, Simion a ales să rămână totuși mult mai activ pe Twitter din două motive: 1) dintre cei prezenți pe internet, acolo se află nucleul dur al celor care au votat Călin Georgescu și AUR și 2) încearcă să obțină aceeași legitimitate (reală sau plătită) pe care a obținut-o și Călin Georgescu în rețeaua internațională a dreptei radicale care colcăie pe Twitter.

Twitter e, în momentul de față, terenul de joacă preferat al dreptei radicale din toată lumea. Acolo au loc discuțiile cele mai importante, se schimbă meme-uri, se reinterpretează istoria și se construiesc alianțe bizare și improbabile între politicieni marginali din Europa de Est și cei mai turbați consșiraționiști din America. Aici încearcă George Simion să-și croiască un loc.

Am scris în ianuarie pentru Panorama despre turul influencerilor americani făcut de Călin Georgescu:

„Povestea lui Georgescu rezonează foarte bine cu narațiunea tradițională prezentată de dreapta radicală din SUA. E o întâlnire improbabilă a doi tovarăși de drum, însă una care ajută ambele părți”, consideră și Dani Sandu, sociolog care cercetează ascensiunea dreptei radicale în Europa.

Promotor și el al anti-vaccinismului și al altor teorii ale conspirației privind pandemia de coronavirus, om anti-sistem care se luptă cu „elitele globale”, Georgescu devine astfel un vehicul perfect prin care acești influenceri pot dovedi că lupta lor cu establishment-ul (politic, de sănătate publică sau de orice fel) e una internațională.

În exact același tipar încearcă acum să se insereze și George Simion. De data asta, însă, el nu mai joacă rolul de outsider neînțeles, ci mai degrabă al liderului „patriot” care a ajuns în vârful sondajelor și poate demonstra, prin propriul succes, că mesajele radicale prind la publicul larg. Cu alte cuvinte, dacă Georgescu era exemplul „uite cum sistemul încearcă să ne suprime vocile”, Simion devine exemplul „uite că putem și câștiga”.

Schimbarea asta de poziționare explică și tonul mesajelor sale recente în engleză: mai puțin despre România, mai mult despre principii universale — libertatea de exprimare, opoziția față de cenzură, lupta împotriva „dictaturii digitale”. E o rețetă deja testată de alții, de la Javier Milei în Argentina până la Giorgia Meloni în Italia, unde politicieni din eșalonul doi au crescut rapid și profitând de nemulțumirile globale, nu doar de cele locale.

În cazul lui Simion, conexiunea cu rețeaua dreptei radicale internaționale pare să fie mai mult decât o strategie de imagine. E și o încercare de validare.

În lipsa unei recunoașteri instituționale puternice în țară – n-a fost niciodată parlamentar cu funcții, n-a condus vreo instituție, nu are neapărat „experiență” – sprijinul simbolic al unor figuri internaționale din același curent devine important.

De altfel, Simion a spus de mai multe ori explicit, inclusiv în conferința maraton, că AUR e singurul partid românesc aliniat ideologic cu Partidul Republican din SUA. La fel ca Trump, Simion vrea să fie aliatul „presei alternative și a influencerilor”, cei pentru care a făcut conferința de presă de vineri.

În lumea politică a dreptei radicale, în care Donald Trump și JD Vance par să vrea un război ideologic global, afilierea la „brandul Republican” – chiar și doar declarativ – vine cu beneficii clare: un loc la masa ideologică globală, un aer de legitimitate în fața susținătorilor și, poate cel mai important, deschiderea unor uși în rețelele media alternative, unde se formează opiniile nucleului dur.

Dincolo de această orientare internațională, Simion e și vehiculul perfect pentru toți extremiștii români care și-au găsit o casă perfectă pe Twitter.

Spre exemplu, Simion urmărește și repostează tweeturi de la Daily Romania, un cont cu conținut de extremă dreaptă cu peste 100k followers care, printre altele, zicea la un moment dat despre migranții din România: „Deport every single one. I don't care if legal, illegal, refugee, engineer, homeless, doctor, man, woman, child, sick, disabled” + „I want the moderates and the non religious out as well like Nepalis which multiply like rats in Bucharest, each year there are more of them.

Daily Romania nu e singurul cont extremist de pe Twitter pe care Simion îl urmărește și de a cărui susținere directă beneficiază. Mai avem R3Media care inundă feedul cu conținut ultranaționalist și retweeturi de la Andrew Tate, printre altele. Avem desigur și contul Iosefinei Pascal, „jurnalista de investigație” (lol) care făcea liste de soroșiști și încerca să bată recordul la dezinformări pe minut. Și lista continuă.

Simion funcționează cum ca un magnet pentru toată această galerie pestriță a extremismului online românesc. Pe Twitter el nu e doar politician – e și un curator de content pentru cei pasionați de dreapta radicală. Interacționează constant cu conturi care promovează idei anti-migrație, homofobe, antieuropene sau conspiraționiste.

Daily Romania, R3Media, Iosefina Pascal, dar și o mulțime de alte conturi mai mici, cu avatare de lup dacic sau steaguri cu crucea celtică, îl văd pe Simion nu doar ca pe un politician, ci și ca pe un purtător de cuvânt legitim al ideilor lor. Iar el pare confortabil în postura asta și le dă din ce în ce mai mult spațiu de desfășurare. În lipsa unor filtre din partea echipei de comunicare (dacă are vreuna), feedul lui Simion devine o fereastră către universul dreptei radicale românești așa cum arată ea azi.

Și, din nou, e o alegere. Nu e doar neatenție sau un like rătăcit la trei noaptea. E o direcție asumată. Pe de o parte, își alimentează electoratul cel mai radical, confirmându-le convingerile și oferindu-le validare. Pe de altă parte, se decupează tot mai clar din peisajul politic clasic și își marchează teritoriul: aici e AUR, aici sunt „ai noștri”, restul sunt sistemul.