Cum au adoptat influencerii „therapy speak” ca să-și spele imaginea

Asociația TACI e cel mai nou tool de victimizare al influencerilor.

Sebastian Dobrincu, copilul minune care și-a clădit cu siguranță întreg succesul pe propriile puteri, a înființat un ONG prin care vrea să combată bullying-ul online. O inițiativă extraordinară din partea unui om care vrea să se folosească de puterea și privilegiul pe care le are pentru a le face bine altora, te-ai gândi.

Cine e primul om căruia Dobrincu alege să îi ofere platforma pentru a vorbi despre greutățile prin care trece? Sebastian Dobrincu. Da, Dobrincu vorbește pentru propria asociație despre cât de greu îi este lui pentru că este bullied. Cum e bullied? Îi scrie lumea comentarii răutăcioase pe net și unii influenceri zic că ar fi un băiat de bani gata.

Pe canalul Asociației TACI înființată de Dobrincu mai vorbește o altă victimă perpetuă a răutăților internetului românesc - Codin Maticiuc. Băiatul care a făcut tricourile cu „urâtele mă deprimă” și „fiți femei, curve-s destule”. O altă persoană care și-a construit întreg succesul pe propriile puteri.

Pe canal apare și Radu Țibulcă, „fiul polițistului anticorupție Cătălin Țibulcă, care a fost trimis în judecată, în decembrie 2023, după ce ar fi fost surprins în timp ce lua mită patru miei și 20 de litri de vin de la un dezvoltator imobiliar, conform B1TV. În plus, Țibulcă a fost găsit vinovat de denigrarea unui coleg de breaslă de-al tatălui său, după ce l-a ironizat pe Facebook şi l-a bombardat cu plângeri, scrie ziaruldeiasi.ro.”, conform Buletin de București.

Tot pe canal o găsim și pe Georgiana Vlădescu, head de marketing la Metropolis, fundația lui Codin Maticiuc. Ea în loc să vorbească de bullying se duce direct într-un rant despre cât de mult o enervează că există pe net influenceri care își dau cu părerea despre diferite subiecte și că acești influenceri își permit să îi critice pe alții.

Dacă vreți o analiză excelentă despre cât de ipocrită și ridicolă e întreaga campanie a Asociației TACI, recomand să vă uitați la ultimul videoclip postat de Pleiăr pe canalul lui de YouTube. O să vedeți acolo cum Maticiuc, această victimă care fuge mereu de conflicte, îl hărțuiește de vreo cinci ani pe rapperul Cojo pentru că l-a înjurat în 2020 pentru tricourile misogine.

E remarcabil cum unii influenceri, fiind evident săturați până peste cap chiar să fie trași la răspundere pentru ce fac sau ce spun, găsesc constant noi modalități de a se victimiza și de a fugi de orice fel de responsabilitate.

Asociația TACI nu e altceva decât un therapy speak glorificat prin care oameni privilegiați precum Sebastian Dobrincu sau Codin Maticiuc se folosesc de un fenomen real și dăunător precum bullying-ul pentru a se lepăda de orice fel de critică și a poza în adevăratele victime ale… SOCIETĂȚII.

Dacă ne uităm la felul în care vorbește lumea pe net în ultimii ani, ai zice că suntem mai deschiși ca niciodată la nevoia de a face terapie și mai conștienți de fenomene psihologice importante.

Vorbim de stiluri de atașament, despre cum ne proiectăm insecuritățile pe alții, vrem să scăpăm de persoane toxice, nu mai acceptăm gaslighting, ba chiar și punem diagnostice importante: anxietate, OCD, depresie, narcisism. Impunem limite. Suntem triggered. Încă ne procesăm trauma. Ne punem pe noi pe primul loc (self-care).

Odată cu expansiunea rețelelor sociale și a internetului în general, vedem un limbaj nou în care termeni sau concepte din psihologie încep să fie folosiți din ce în ce mai des și cu din ce în ce mai multă lejeritate în viața de zi cu zi. I se zice therapy speak sau psychobabble.

În contextul ăsta, e foarte ușor ca un un fenomen real și periculos precum bullying-ul să fie acaparat de niște oameni privilegiați care nu vor altceva decât să fugă de responsabilitate și de critică. Codin Maticiuc, Sebastian Dobrincu și ceilalți se folosesc de conceptul de bullying ca un scut prin care ei pot să fie scutiți de orice critică.

Când să dai în judecată pentru defăimare oricine te critică și să ceri apoi chiar ordin de restricție pentru cineva cu care nu te-ai văzut niciodată în viața reală nu mai e suficient, trebuie să treci la următorul nivel.

Așa că, după cum ar zice un filosof celebru, alegi să „dezbraci de sensuri cuvintele” și să iei pe persoană fizică bullying-ul.

După cum o arată postarea excelentă a lui Alex Stan, bullying-ul este „un comportament negativ repetat, intenționat, care implică un dezechilibru de putere între părți și are ca rezultat suferința victimei”. E evident pentru oricine nu e spălat pe creier că această definiție nu are cum să se aplice la oameni precum Codin Maticiuc.

Numai că persoane cu statutul și puterea lor pot să coopteze termeni folosiți de victime reale oricând vor, fără consecințe. Therapy speak-ul e o unealtă excelentă de spălare a imaginii și influencerii și-au dat seama de asta. Mă aștept să vedem din ce în ce mai mulți să spună că sunt bullied, hărțuiți sau chiar abuzați de cei care îi critică.

De altfel, dacă citim printre rânduri, vedem chiar și în comunicatele „oficiale” ale Asociației TACI care e de fapt scopul. Ei vor să aducă „conștientizare atât în mediul online cât și în mediul offline, cu privire la toxicitatea și impactul adus asupra tinerilor din România de comentarii, content agresiv, hate, minciuni inventate de către oamenii din online, doar pentru a putea crea un content care să aducă vizualizări (…)”.

Oamenii o zic aproape direct: vrem să nu mai existe creatori de conținut care ne critică. Oricine ne critică e un bully. Asta face cel mai bine therapy speak-ul: golește de conținut un concept, îl trivializează și îl scoate din uzul său original. În therapy speak, bully e oricine își exprimă o opinie negativă despre cineva. Numai bine pentru cei care vor să nu fie niciodată trași la răspundere.