Cine e Clavicular, noul influencer viral din SUA adoptat de manosferă

Looksmaxxingul e mainstream și asta ar trebui să ne îngrijoreze.

Sper că nu, dar probabil ați văzut deja videoclipurile cu unii dintre cei mai mari influenceri de dreapta din SUA care fredonau fără nicio jenă într-un club din Miami melodia „Heil Hitler” a lui Kanye West. Ba chiar au făcut și salutul nazist.

Vorbim de oameni absolut dezgustători ca Nick Fuentes, frații Tate, Myron Ganes de la Fresh & Fit etc. Oamenii nu mai au absolut nicio jenă și nicio dorință de a-și ascunde extremismul în vreun fel.

Însă alături de ei era și Braden Peters, influencerul de 20 de ani cunoscut în online drept Clavicular. E un amestec de guru de self-improvement, experiment biomedical ambulant și meme viu al internetului masculin radicalizat.

Clavicular e unul dintre cei mai mari influenceri din lume la ora actuală din comunitatea de „looksmaxxing”, care are câteva idei fixe și absurde: atractivitatea fizică e cheia puterii sociale, masculinitatea se construiește cu durere și disciplină și dacă vrei să câștigi în viață, trebuie să-ți modifici corpul până la extrem ca să ajungi la forma ta ideală.

Clar peste 110.000 de followers pe platformea de streaming Kick și aproape 700.000 pe TikTok, unde milioane de bărbați tineri îl urmăresc făcând lucruri uneori halucinante în numele optimizării fizice. Conținutul lui e construit pe șoc: dacă el își poate modifica corpul în direct, în fața camerei, atunci oricine poate. A ajuns, într-un singur an, unul dintre cei mai cunoscuți streameri de pe Kick.

Live-urile lui sunt maratoane haotice în care vorbește despre cum să ajungi la „înălțare” („to ascend”): să arăți mai bine, să domini social și să ajungi în pat cu femei. Fragmentele ajung rapid pe TikTok și Instagram, unde strâng sute de mii de vizualizări și își găsesc o audiență mult mai largă decât nucleul dur al manosferei.

Clavicular iese pe străzile din LA sau Miami, evaluează femei, le face „negging” spunându-le că au maxilarul greșit sau discută cu alți bărbați despre „body count”-uri și cum ar trebui să se îmbrace iubitele lor.

În noiembrie 2025 a devenit viral după ce s-a filmat injectându-și iubita de atunci cu peptide pentru dizolvarea grăsimii în obraz, o procedură DIY care, în lumea reală, poate să ducă la leziuni nervoase, deformări ale pielii sau necroză tisulară.

Tot acest spectacol e, evident, legat de o promisiune comercială clară. Pe site-ul lui, Clavicular își direcționează fanii către „Clavicular System”, un program plătit pe care îl descrie drept un „cadru bazat pe date, folosind metode experimentale pentru a depăși potențialul genetic”.

Pentru 50 de dolari, fanii primesc scoruri de simetrie facială, rutine de skincare „de nivel dermatologic” și lecții despre unghiuri de filmare pentru expunerea maxilarului. Pentru cei „sătui să vadă cum alți bărbați, mai norocoși genetic, iau ce li se cuvine”, există pachete premium de mii de dolari.

Limbajul e intenționat pseudo-științific și sună suficient de tehnic cât să pară legitim. Mesajul de fond rămâne însă același: corpul e o problemă de optimizare, iar limitele biologice pot fi depășite dacă ești dispus să plătești, să suferi și să riști.

Looksmaxxing-ul, pe scurt, e ideea că bărbații pot optimiza fiecare detaliu al corpului lor pentru a ajunge la o versiune ideală de masculinitate. În cazul lui Clavicular, asta înseamnă obsesia pentru lățimea claviculelor (de aici și pseudonimul), injecții cu testosteron de la 14 ani, steroizi anabolizanți, diete extreme și promovarea unor practici pseudo-științifice precum „bone smashing” (adică lovirea oaselor cu pumnul sau ciocanul pentru a le face, teoretic, mai late și mai „masculine”).

În universul looksmaxxing-ului, corpul devine un proiect permanent, iar orice trăsătură fizică e redusă la un scor: maxilarul e prea slab, claviculele prea înguste, procentul de grăsime prea mare, statura prea mică. Totul poate fi îmbunătățit, dacă ești dispus să suferi suficient. Durerea e virtute. Cu cât procesul e mai brutal, cu atât rezultatul e considerat mai autentic.

Limbajul folosit în această comunitate e o combinație de jargon medical improvizat, termeni din gaming și idei preluate din cultura incelilor.

„Ascend” înseamnă să urci pe o scară imaginară a atractivității și a valorii sociale, „hardmaxx” presupune intervenții radicale asupra corpului, iar „gigachad” e final boss-ul: bărbatul care a atins forma supremă de masculinitate. În această logică, succesul social, sexual și chiar politic e explicat aproape exclusiv prin felul în care arăți. De altfel, Clavicular a și spus că deși ca ideologie e mai apropiat de JD Vance, dacă ar concura la alegerile prezidențiale cu Gavin Newsom, l-ar vota pe Newsom, chiar dacă e „un mincinos și un degenerat” pentru că JD Vance arată „subuman”.

Deși Clavicular evită, cel puțin la suprafață, să se revendice explicit de la o ideologie politică coerentă, looksmaxxing-ul nu e deloc neutru. Subtextul lui e profund rasializat: idealul „gigachad”-ului e aproape întotdeauna alb, hiper-masculin, agresiv și construit în opoziție cu orice e perceput ca slab, feminin sau „degenerat”. White supremacy-ul nu e mereu rostit, dar e acolo, sub sufrafață. Face parte din estetică.

Legătura devine și mai clară când te uiți la anturaj. Clavicular a apărut într-un într-un stream alături de Nick Fuentes, unul dintre cei mai cunoscuți neo-naziști din SUA, într-o conversație relaxată. Nu l-a contrazis, nu s-a delimitat, nu a problematizat nimic din ce spunea Fuentes. Din contră, prezența lui acolo a funcționat ca o normalizare: publicul lui, format în mare parte din tineri atrași de self-improvement și estetică masculină, a fost expus direct discursului antisemit și misogin lui Fuentes, fără niciun filtru.

De altfel, Clavicular a explodat cu adevărat în momentul în care a intrat pe radarul extremei drepte americane. Luna trecută, Fuentes nu doar că l-a validat public, ci l-a și integrat simbolic în propria mitologie: el, „filosoful”, Clavicular, „războinicul”. În acest univers, candidații politici nu mai sunt evaluați pentru idei sau programe, ci pentru maxilar, procent de grăsime etc. Looksmaxxing-ul devine astfel și un criteriu politic.

Ideologia lui Clavicular se integrează perfect în extrema dreaptă americană. Sneako, un alt creator popular pe Kick, a spus că ar vota cu democrații nu din convingeri ideologice, ci pentru că îl consideră pe JD Vance „dezgustător”, în timp ce Gavin Newsom ar fi un „total Chad”, cu o soție „ariană, caucaziană”.

Această uniune de ideologii formează un amestec de patologii ale internetului: dismorfie corporală, rasism afișat fără jenă, cinism total și un hiper-individualism care golește politica de orice conținut. Corpul, ca simbol al puterii, al meritului și al „adevărului”.

Fenomenul nu apare din neant. El se leagă de o anxietate masculină tot mai vizibilă în rândul tinerilor, amplificată de figuri precum Andrew Tate și de ecosisteme online care glorifică hiper-masculinitatea. S-a format o adevărată cultură a „looks-ism”-ului, care prinde foarte bine într-un segment de bărbați tineri, furioși, deziluzionați și tot mai izolați social.

Ce vedem în live-urile lui Clavicular sunt adolescenți și tineri care își droghează, forțează și disprețuiesc propriile corpuri pentru validarea altor bărbați din comentarii. Ritualuri de durere și obsesie care, până nu demult, erau asociate aproape exclusiv cu presiunea pusă pe corpurile femeilor au trecut acum la bărbați.

Ceea ce face ca Clavicular să fie mai mult decât un freak show online e felul în care algoritmii îl scot din bula manosferei și îl livrează maselor. Majoritatea celor care ajung să-i vadă clipurile pe TikTok sunt spectatori ocazionali, atrași de următorul moment șocant. Looksmaxxing-ul devine astfel entertainment.

În acest context, radicalizarea începe cu anxietăți foarte intime dar și comune: cum arăt, de ce nu sunt dorit, de ce alții par să câștige fără efort. De aici, drumul spre misoginie, rasism și nihilism e scurt și aproape logic. Dacă lumea e o competiție genetică, atunci empatia e o slăbiciune.